1878

Primele frâne nu erau mai mult decât nişte blocuri de lemn cu manete simple.

Dezvoltarea sistemului de frânare pentru vehicule, aşa cum îl ştim azi, a început când Walter Willson Cobbett Ltd a realizat că există posibilitatea de a adapta şi utiliza curelele lor ţesute ca material de fricţiune pentru a opri automobile cu motor.

1902

Primul disc de frână de tip etrier a fost patentat de către Frederick Lanchester şi folosit pe Lanchester 18hp.

Design-ul, deşi de succes, nu a fost în totalitate fără defect, dat fiind că plăcuţele din disc aveau la bază cuprul şi se uzau rapid.

1903

Legea din 1903 privind vehiculele cu motor a introdus noi cerinţe cu privire la conducerea şi frânarea vehiculelor.

Legea a impus obligativitatea ca maşinile britanice să fie echipate cu două sisteme independente de frânare.

1904

Primele frâne frontale au fost patentate de către P.L. Renouf şi au fost făcute disponibil în Anglia în 1905.

Mercedez-Benz a testat mai târziu, în 1906, sistemul de frânare frontală dar abia în 1909 Argyll a făcut posibil ca frânele frontale să fie disponibile pe automobilele de serie. Totuşi, din cauza lipsei de interes din partea clienţilor, această opţiune a fost repede anulată.

1910

Începutului de secol 20 i se datorează câteva dintre progresele semnificative în dezvoltarea industriei rutiere, cum ar fi producerea Modelului T de către Ford.

Walter Willson Cobbett Ltd a furnizat, săptămânal, 40000 ft. (12192 metri) cabluri de transmisie pentru cutii de viteze (mai târziu cunoscut drept Mintex), pentru Ford-ul produs în UK.

1910

În locaţia unei foste unități de grădinărit , Herman Kirchbach a început să producă materiale de împachetat, înainte de a trece la afacerea cu frâne, în 1914.

Astăzi, Coswig produce sisteme de frânare pentru trenuri şi metrouri din toată lumea, inclusiv pentru metroul londonez.

1913

Înainte de a intra pe noi pieţe internaţionale, Willson Cobbett Ltd şi-a schimbat numele în Scandinavia Belting Ltd.

Cu scopul de a vinde către industria prosperă din zona Rhein-Rhur, și-au înregistrat o companie de distribuţie în Cologne, Germania, împreună cu Paul Bauernfeind. Mai târziu, în 1934, această companie a început propria sa producţie.

1918

Malcolm Lockheed (cunoscut înainte sub numele Loughead, nume a cărui ortografiere a schimbat-o în mod oficial pentru a corespunde cu pronunţia) a dezvoltat şi ulterior patentat sistemul original hidraulic de frânare al lui Fred Duesenberg.

În concepţie, lichidul împinge un piston, care forţează saboţii să intre în contact cu partea interioară a tamburului de frână.

1924

Chrysler a folosit principiile sistemului de frânare hidraulic al lui Lockheed pe automobilele lor, dar au făcut îmbunătăţiri suplimentare din cauza unor defecte în design-ul iniţial. Lockheed a permis companiei Chrysler să implementeze sistemul, fără taxe pentru drepturi asupra patentului, atâta timp cât putea să adauge îmbunătăţirile lor la design-ul patentului său.

Frânele hidraulice Chrysler-Lockheed au fost folosite pe automobile Chrysler construite între 1924 si 1962.

1925

Colaborarea cu Ford Model T a fost un mare succes pentru Scandinavia Belting. În acelaşi timp, Textar a început să se mute către Europa şi Mintex a fost înregistrată ca o marcă oficială.

Mintex a continuat să se dezvolte, devenind o marcă britanică renumită de sisteme de frânare prin frecare, iar Textar s-a stabilit în Europa continentală.

1925

În acest timp, Presswerk AG (PAG) fabricau produse legate de mobilier, în Essen, Germania. Au fost însărcinaţi să producă materiale pentru sisteme de frânare prin frecare pentru Herman Kirchbach’schen Werke din Coswig.

1929

Ca furnizor de succes pentru produse de frânare, Small and Parkes au creat mărci cum ar fi plăcuţele de frână Don, care au fost utilizate la automobile comerciale din întreaga lume şi care sunt încă disponibile.

1940

Atât aeronavele britanice cât şi cele germane au zburat în Bătălia Angliei folosind garnituri furnizate de BBA, care a început să lucreze împreună cu Girling pentru a dezvolta sisteme de frânare pentru aeronave.

Forţa aeriană regală a Marii Britanii a fost echipată cu garnituri de frână Mintex HALO, în timp ce 80% din Luftwaffe foloseau garniturile Textar.

1945

Gloster Meteor a fost primul avion cu reacţie operaţional al RAF, care a folosit garnituri de frână Mintex. Puternicele turboreactoare împreună cu garniturile Mintex au creat o forţă considerabilă.

Au fost construite aproximativ 4000 de aeronave Meteor, multe dintre ele rămânând în serviciul RAF pentru următorii 30 de ani.

1946

Distanţele de oprire şi-au făcut apariţia pentru prima dată în a treia ediţie a Codului Rutier şi au rămas aceleaşi de atunci.

Sute de mii de copii ale Codului Rutier sunt încă vândute anual, şi este una din puţinele cărţi publicate care poate pretinde că a salvat mii de vieţi.

1953

Sub denumirea Pagid, compania PAG a început să-şi comercializeze propriile produse de fricţiune pentru vehicule comerciale şi remorci.

În următorii ani, Pagid a devenit o marcă renumită, recunoscută pentru expertiza sa în vehicule de înaltă performanţă şi automobile de curse.

1953

Cei de la Dunlop au fost primii care au oferit discuri de frână conforme cu cerinţele automobilelor de curse, în timp ce Mintex le-a furnizat plăcuţele de frână.

Această combinaţie a sistemului de frânare a fost instalată pe faimosul Jaguar C-Type care a avut atât de multe apariţii de succes în curse. Un C-Type a intrat în Mille Miglia cu Stirling Moss la volan şi echipa Jaguar a câştigat locurile întâi, doi şi patru în cursa de 24 de ore de la Le Mans.

1954

O versiune de competiţie a modelului Austin Healey 100, cunoscută ca 100S, a fost construită în 1954. 123bhp 100S a fost una din primele automobile echipate cu discuri Dunlop şi plăcuţe Mintex pe toate patru roţile.

1955

Stirling Moss a condus modelul W-196 Mercedes-Benz (cunoscut drept Silver Arrow) spre victorie la Aintree şi a devenit primul şofer britanic câştigător al Grand Prix-ului Britanic din istoria Campionatului Mondial de automobilism.

În timp ce Mintex îşi mărea influenţa în motorsport-ul britanic, Textar lucra împreună cu Mercedes-Benz asigurând frâne pentru automobilele lor de Formula Unu.

1955

Schimbându-şi numele mărcii în Cosid, Kirchbach’schen Werke a continuat să dezvolte soluţii de frânare pentru aplicaţii industriale şi transport feroviar, devenind producătorul unuia dintre cele mai fiabile produse instalate pe trenurile de persoane.

1956

Triumph TR3 a fost primul automobil sport produs în serie, care a inclus discuri de frână standard. TR3 a fost cunoscut pentru capacitatea superioară de frânare, stabilindu-se ca un categoric favorit în competiţiile motorsport.

1957

Primul vehicul de producţie Jaguar, care a fost echipat cu discuri de frână Dunlop şi plăcuţe Mintex a fost XK150. În teste, automobilul a fost supus unui număr de 100 de opriri la 100 mph (mile pe oră) la intervale de 60 de secunde. La sfârşitul testului, presiunile exercitate de pedală au fost la fel cu cele de la început.

1958

Daimler Majestic, evaluat în stare nouă la prețul de £2,495, a fost prima limuzină britanică ale cărei roţi au fost toate echipate cu discuri de frână vacuum servo-asistate de la Dunlop.

Frâna de mână a fost disponibilă prin montarea unor plăcuţe speciale la discurile de frână din spate, care erau acţionate prin cabluri şi tije.

1959

În 1959 competiţia pentru Campionatul de Formula Unu a fost acerbă. Stirling Moss a câştigat două curse, dar competitorul lui cel mai apropiat, australianul Jack Brabham, s-a aflat, de asemenea, pe podium. Brabham a condus Cooper-ul echipat de către Mintex, când a câştigat primul său titlu World Drivers.

1961

Resursele financiare furnizate de către Cape Industry, urmate de achiziţia Small and Parkes, au însemnat posibilitatea realizării unor investiţii suplimentare care le-a permis să-şi continue dezvoltarea.

1961

220SE a fost primul Mercedez-Benz echipat cu patru discuri de frână, înainte de 300SL (Gullwing) care a trebuit să aştepte câteva săptămâni mai mult pentru a avea discurile montate.

1964

Un pas important în evoluţia industriei sistemelor de frânare a fost făcut atunci când Small and Parkes, împreună cu Japanese Nisshin Spinning Co Ltd, au introdus tehnologia britanică pe piaţa mondială aflată în expansiune rapidă.

Relaţia a fost începutul unui parteneriat între est şi vest care continuă şi astăzi.

1967

Metroul Londrei a ales Transport Brakes Ltd pentru a le furniza sistemele de frânare în 1967; un parteneriat puternic care continuă şi astăzi. Devenind o parte a BBA Group, aceştia şi-au comercializat ulterior produsele sub denumirea mărcii Cosid.

Împreună cu multe alte reţele de transport, milioane de utilizatori ai metroului londonez se bazează pe Cosid pentru naveta cotidiană.

1970s

Următorul pas pentru îmbunătăţirea sistemelor de frânare a fost făcut în anii 1970, când producătorii de motoare au început trecerea de la tamburi la discuri de frână.

Dat fiind că cea mai mare parte a puterii de frânare a unui vehicul este conţinută în roţile din faţă, perfecţionarea frânelor frontale a fost considerată o prioritate. Aceasta a urmat drumul deschis de către Dunlop şi Mintex în anii 1950.

1975

Înainte de 1975, plăcuţele de frână conţineau de obicei azbest, care era folosit ca material de fricţiune conceput pentru a încetini automobilul. Această dată a marcat sfârşitul erei produselor ce conţineau material cancerigen ajuns să fie interzis, fiind dezvoltate ulterior noi materiale şi plăcuţe de frână fără azbest.

1979

În pofida dificultăţilor privind înlocuirea avantajoaselor proprietăți termice şi de fricţiune a azbestului, Abex-Pagid s-au situat în prima linie a dezvoltatorilor de soluţii de fricţiune fără azbest.

Bazându-se pe expertiza lor privind materialele performante de fricţiune, aceştia au reuşit să producă prima plăcuţă semi metalică de frână fără azbest, pentru Volkswagen.

1980

Înaintea interzicerii totale, azbestul a început să fie eliminat din materialele de frânare. Au trebuit găsiţi înlocuitori pentru crearea unui material de fricţiune care să asigure performanţă de frânare şi să îndeplinească cerinţele clienţilor, eliminând în acelaşi timp riscurile azbestului în privinţa sănătăţii. Printre materialele folosite s-au aflat oţelul, lâna şi minerale precum grafitul.

1980s

Sub conducerea germanilor Hans Joachim Stuck şi Walter Röhrl, intrarea mărcii Audi în seria Trans-Am s-a datorat modelului 200 turbo Quattro. Echipat cu plăcuţele de frână Pagid, echipa a câştigat 6 din 13 curse în 1988. Un an mai târziu, parteneriatul s-a încheiat, atunci când regulamentele au stipulat că toate automobilele trebuiau să aibă tracţiune pe două roţi şi să fie acţionate de către motoare americane.

1981

Compania înfiinţată sub denumirea de Frictionless Engine Packing Company Ltd în 1881 şi-a celebrat aniversarea de 100 de ani ca producător renumit de sisteme de frânare, cunoscut acum ca Small and Parkes. Fabrica din Manchester produce sisteme de frânare prin frecare pentru aplicaţii comerciale şi feroviare.

1983

Cu achiziţia Don de la Cape Industries, BBA Friction şi-a mărit expertiza şi anvergura în industria sistemelor de frânare. Unindu-şi forţele, proaspăt înfiinţata Mintex Don Limited oferea soluţii de frânare de talie mondială industriei automobilistice globale.

1985

Ford Scorpio a fost primul automobil de serie beneficiar al sistemului contra blocării roţilor în timpul frânării (ABS) care a făcut parte din dotarea standard.

1985

Ca parte a BBA Friction, Textar a început să lucreze cu Nisshinbo Industries Inc. Întărind relaţiile existente între Small and Parkes (Don) şi Nisshinbo Industries Inc., schimbul de tehnologie cu Textar a îmbunătăţit şi mai mult poziţia companiei.

1990

În anii 1990 s-a remarcat dezvoltarea rapidă a materialelor de fricţiune. Pe măsură ce Group C s-a concentrat pe numărul crescut de vehicule de producţie pentru curse în cadrul Campionatului Mondial, TMD Friction a devenit distribuitorul de frâne ales de către mulţi producători de motoare şi furnizori de frâne. Printre aceştia se numără: Brembo, AMG, AP Racing, Aston Martin, Audi, BMW, Bugatti, Ferrari, Lamborghini, Lotus, McLaren, Prodrive, Porsche şi VW.

1999

În timp ce folosirea azbestului în unele industrii din UK fusese deja interzisă, abia după Regulamentele din 1999 privind interzicerea produselor din azbest a fost interzisă utilizarea oricăror garnituri de frânare conţinând azbest.

2000

După vânzarea de către BBA Group a activităţii de producere a sistemelor de frânare, a luat naştere compania TMD Friction. TMD Friction a devenit unul din principalii producători de sisteme de frânare la nivel mondial şi a înglobat mărcile Textar, Mintex şi Don, dar şi Pagid, Cobreq şi Cosid.

2000

Motivată de activităţile din cadrul curselor de înaltă performanţă, TMD Friction a elaborat prima plăcuţă de frână pentru discul de frână carbon-ceramic patentat pentru automobile de serie performante.

Astăzi, aproape toate vehiculele rutiere echipate cu discuri de frână carbon-ceramice se bazează pe plăcuţele de frână produse de către TMD şi pe vasta sa expertiză.

2005

În 2005, sarcina de a frâna cel mai puternic şi rapid automobil rutier la nivel mondial, Bugatti Veyron, a revenit companiei TMD Friction.

2010

Ceea ce a început ca o mică afacere în 1910, este acum un partener de încredere în sisteme de frânare pentru aplicaţii feroviare şi industriale din toată lumea.

Fabrica din Coswig, reşedinţă a mărcii Cosid, şi-a sărbătorit împlinirea a 100 de ani în 2010.

2011

Specialistul în sisteme de frânare din Africa de Sud, Dynotherm, a devenit parte a TMD Friction Group, permiţând companiei să-şi extindă orizontul tehnologic pentru a include produse de fricţiune sinterizate care se regăsesc în vehiculele de mare tonaj, cum sunt cele folosite la minerit.

2011

Un nou jucător global în industria automobilistică a fost creat în momentul achiziţionării de către Nisshinbo Holdings Inc. a TMD Friction Grup printr-o achiziţie acceptată.

Preluarea a întărit o relaţie de colaborare datând din 1964, afacerea cu sisteme de frânare combinată devenind, ca mărime, a doua mare divizie de afaceri din Nisshinbo Holdings Inc.

2013

Având 100 de ani moştenire în domeniul sistemelor de frânare, şi datând din 1913, plăcuţele de frână şi garniturile Textar au fost montate la toate modelele de vehicule, începând de la Modelul Ford T până la bolidul de 255mph Bugatti Veyron de astăzi.

2013

Anticipând prevederile noii legislaţii de mediu, TMD Friction a devenit primul specialist în sisteme de frânare care a primit aprobarea pentru o soluţie de frânare fără cupru OE , de mare performanţă.

Întreaga industrie automobilistică va trece la plăcuţe de frână fără cupru până la sfârşitul anului 2021.

Astăzi

Din 1878 dezvoltarea materialelor de fricţiune a avut parte de evenimente spectaculoase care au revoluţionat industria sistemelor de frânare.

Putem fi siguri că experienţa noastră moştenită în ceea ce priveşte sistemele de frânare ne va acorda un mare avantaj pentru a îndeplini cerinţele mobilităţii din viitor şi pentru a răspunde provocărilor generaţiilor viitoare.